Festivalul Luminii - Liteni 2011

Nici nu stiu cum sa incep articolul asta. Au fost atatea lucruri si atatea intamplari incat amestecul de amintiri e fabulos. Am fost la festivalul luminii organizat de prietenii cercetasi din Liteni.

Totul a inceput cu sosirea noastra in gara si plecarea de aici, insotiti de cercetasii gazda, spre terenul unde avea sa organizam festivalul luminii. La primul contact cu ei am ramas uimit cum, fata de data trecuta cand fusesem in Liteni, numarul cercetasilor a crescut considerabil, dovada ca farmecul cercetasiei se raspandeste repede in locuri unde gaseste raspuns provocarilor scout. Ajunsi la “locul de munca” ne-am impartit pe grupe, fiecare fiind responsabila de aranjarea gulgutelor pe o anumita parte de teren. Astfel lupisorii si temerarii au avut de trasat marginea terenului in timp ce exploratorii s-au ocupat de crearea florii de crin, acesta fiind, dupa cum se stie, simbolul nostru. Treaba fiind terminata, am hotarat sa ne mai incalzim putin cu niste jocuri. Timpul a trecut repede, in scurt timp fiind anuntati ca a venit vremea cea mare : aprinderea lumanarelelor! Ne-am mobilizat cu totii si in aproximativ 20-30 minute toate gulgutele ne zambeau cald, cu raze de speranta si fericire, in fiecare din ele dovedindu-se ca motto-ul festivalului, “Sa redescoperim frumusetea lucrurilor marunte!”, pulsa mai viu in noi ca niciodata. Dupa momentele petrecute la adapostul florii de crin si dupa duelul muzical dintre cele doua echipe de cercetasi, am inceput sa strangem totul si sa ne deplasam spre casa de cultura, acolo unde avea ca programul pregatit de cercetasii din Liteni sa fie completat cu o multime de momente artistice.

Cantecul, dansul, teatrul si pantomima au urcat pe scena in cea mai pura metamorfoza : cercetasii din Liteni. Personal, am ramas marcat de glasurile superbe care m-au facut sa ma simt un amator in ale cantatului, de dansurile atat de speciale (capoeira) si de munca atat de intensa din spatele lor incat, in timpul spectacolului, am reusit sa imi umplu sufletul de admiratie pentru cei mai talentati adolescenti din micul oras care, nu in mod intamplator, sunt si niste cercetasi adevarati!

Dupa intregul moment aristic spectatorii au plecat din sala, ramanand doar noi si cercetasii din Liteni. Acestia ne-au pregatit o masa indestulata datorita careia am reusit sa facem fata orelor de dans ce au continuat dupa. Pe un fundal muzical variat, asta ca sa impacam fiecare cercetas, am dantuit prin sala de spectacol, transformand totul intr-o sarbatoare a noastra. Dupa ce energia s-a risipit prin podele si picioarele refuzau sa ne mai asculte, ne-am retras in sala de sport a scolii pentru a ne odihni. O data instalati pe saltele, ne-am adunat intr-un colt si am inceput sa cantam melodii amuzante, de munte, de dor, romante, de...toate . Fiecare ne-a starnit calitatile vocale si ne-a distrat pana in ore tarzii din noapte.

Dupa cateva ore/minute de somn (depinde de fiecare ce a ales sa faca) ne-am trezit si, dupa ce ne-am luat ramas bun de la cercetasii din Liteni, am plecat spre gara, fiecare avand mai greu rucsacul cu pretioase amintiri.

In opinia mea, a fost un festival foarte reusit. Cred ca am reusit sa insufletim comunitatea din Liteni si sa-i ajutam sa redescopere ca lucrurile marunte din viata pot starni momente frumoase, pline de farmec si culoare. Chiar daca nu au mers toate struna in interiorul grupului nostru, sper ca am reusit sa invatam din greseli si, pe viitor, sa fim mai buni, in toate privintele :) .

Raman din toate cu multe amintiri placute si cu sincera admiratie pentru liderul cercetasilor din Liteni care este un model pentru noi toti, dand dovada de o daruire formidabila, pasiune si devotament ce trece peste orice obstacol intampinat in numele cercetasiei.

Poze de la Ovidiu

Zile frumoase,

Ozzy

Hand-made Eco "Stuff" - proiect finantat de Comisia Europeana prin Programul Tineret in Actiune

“Hand-made Eco Stuff” este titlul ultimului proiect cu care Organizatia Nationala Cercetasii Romaniei Filiala Suceava a aplicat pentru finantare prin programul european Tineret in Actiune si suntem destul de mandri ca acest proiect a fost aprobat.

Astfel, intre 8-22 august 2011, in orasul Saliste, judetul Sibiu acest proiect va aduce impreuna 40 de tineri din 4 tari europene – Germania (Deutsche Pfadfinderschaft Sankt Georg (dpsg)), Franta (Scouts et Guides de France), Cehia (Junak- svaz skautu a skautez CR), Romania (Organizatia Nationala “Cercetasii Romaniei”, Filiala Suceava). Schimbul de tineri are ca obiectiv principal protectia mediului, toate activitatile desfasurate pe perioada proiectului materializandu-se in constructia unor instalatii ce utilizeaza surse alternative de energie (solara si eoliana).

Pe durata celor doua saptamani tinerii vor participa la: dezbateri, ateliere, activitati, sesiuni de coaching pe teme de mediu si vor explora conceptele de “dezvoltare durabila’ “incalzire globala”, “energie alternativa” .

De altfel pornind de la premisa ca in unele tari ale Europei cultura eco este mai dezvoltata decat in altele, tinerii vor explora diferentele si asemanarile dintre ‘culturile eco’ ale fiecareia dintre tarile participante, vor putea impartasi din experientele proprii in ceea ce priveste activitatile de protectie a mediului si vor putea sa colaboreze in elaborare unor idei de solutii la problemele actuale si potentiale de mediu.

Mai mult, stim ca anul 2011 este anul international al voluntariatului drept urmare ne-am propus ca prin intermediul proiectului sa promovam si importanta voluntarilor si a voluntariatului in societate.

Nu in ultimul rand mentionam ca proiectul cunoaste si o dimensiune sociala, promovand includerea tinerilor ce provin din familii cu situatie financiara mai putin buna, in acest sens, din fiecare tara participanta cate 2 tineri provenind din aceste medii.

Obiectivele principale ale proiectului urmaresc implicarea tuturor participantilor in:

-folosirea mijloacelor non-formale de educatie pentru acumularea de noi cunostinte

-explorarea propriilor culturi eco si a celorlalti parteneri

-eliminarea diferentelor sociale prin locuirea timp de doua saptamani in aceleasi conditii si lucru in echipa

-explorarea unor concepte din domeniul protectiei mediului

-constructia instalatiilor ce utilizeaza energie alternativa

-promovarea conceptului de voluntar

Acest proiect este finantat cu sustinere din partea Comisiei Europene. Această publicatie reflecta doar vederile autorului, iar Comisia nu poate fi facută responsabila pentru utilizarea informaţiei pe care o contine.

Fulgi de 22 februarie

Cand o voce puternica se aude strigand “Cercetasi!”, mii de alte voci trebuie sa raspunda “Gata oricand!”. Dar nu incet, nu cu tristete, nu in gand…ci cu toata fericirea amintirilor nicidecum uitate, intiparite nu doar in mintea ci in sufletul oricarui cercetas. Iar cand un zambet ca un crin abia inflorit se gaseste in fiecare copil mandru ca poarta o esarfa in locul inimii, atunci e 22 februarie.

Asa era si atunci, iar atunci nu era cu mult timp in urma. Fulgii cadeau, obrajii ne erau rosii, dar asta n-a impiedicat niciun zambet si nici ochii sa sclipeasca. Cum era ziua noastra si trebuia sa fie speciala..am purtat esarfele toata ziua. Privirile si curiozitatile colegilor nu incetau, dar am raspuns cu mandrie la orice intrebare.

,,Ce sunt cercetasii?” – Oameni gata oricand.

,,Ce cercetati?” - Suflete, natura, lumea.

,,Iti place la cercetasi?” – Nespus de mult!

Si astea au fost doar cateva din intrebari. Dar cand ziua aproape se terminase si grijile cotidiene erau lucruri la care nimeni nu se mai gandea, cercetasii s-au adunat. Erau atatea zambete si povesti incat nici cei mai inalti munti n-ar putea sa le ascunda. Dar putin mai tarziu s-a asternut linistea. O voce puternica trezeste chiar si sufletele celor mai melancolici:

- Cand majoritatea dintre voi nici nu existau, unui om i-a venit o idee : sa adune la un loc cat mai multe suflete frumoase si sa le puna sub emblema inflorita a cercetasilor....

Iar cuvinte ce poate pentru altii nu insemnau nimic, pentru noi deschideau porti spre trecut, iar in ochi ni se citea admiratia. "Ma uit la voi si nu-mi vine sa cred!" spune cu mandrie. Iar mandria se transmite si la noi o data cu sirul nesfarsit de amintiri. Fondatorul cercetasiei din Suceava ne vorbea calm, cu un tremur in glas ce purta nostalgie prin aer. Nu credeam ca au fost intampinate atatea eforturi si s-au intalnit atatea piedici in calea bocancilor cercetasesti pentru a ajunge unde suntem acum, nu credeam ! Pozele facute in acea zi ne-au bucurat. Erau toate acolo, toate visele, zambetele si sclipirile din ochi. Eram impacati cu noi insine, acolo, in propria familie.

Si ca de fiecare data, mi-era greu sa ma intorc acasa. Dar ningea alb, prea alb. Si fiecare fulg e o amintire, un foc de tabara, un cantec... sau eram chiar noi. Ce inseamna cercetasia pentru mine? Aproape tot ce am. Si va invit si pe voi sa spuneti ce inseamna cercetasia pentru voi ...

Poze cu esarfe si oameni....

Gata oricand,

Alexandra

5 / 5 - Pe urmele lui Stefan pana in Cetate

Pentru ca la noi comunicarea are si momente mai slabe, ne-am pomenit ca am scris doi despre acelasi eveniment, respectiv ultima intalnire ( 5/5). Ca sa fie totul ok am zis sa postam ambele articole si cine va fi interesat le va citi oricum. Asadar...

1.

Iata a venit si randul ultimei patrule sa organizeze o activitate. 13 martie: zi cu noroc pentru organizatori si tot cu noroc pentru participanti cand s-au dat premiile in ciocolata, napolitane si bomboane. Zi frumoasa, numai buna de cercetat, ne-am intalnit entuziasmati in statia din centru, am asteptat intarziatii dupa care am trecut la treaba. O mica orientare intr-o insorita zi de duminica, ce s-a lasat la sfarsit cu mai multe jocuri amuzante, ne-a prins pe toti in concursul pentru puncte. Impartiti in 3 patrule, am pornit pe rand in cautarea indiciilor pe traseul Centru - Cetatea de Scaun.

(A, si sa nu uitam de enigmele care au dat startul orientarii, care probabil datorita Corinei si Nataliei majoritatea se stiau, cat si de baloanele umflate legate la picior pe care trebuia sa le pastram intacte pana la sfarsitul orientarii).

Lipa-lipa lipa-lipa, am cules indicii, am ghicit ghicitori, am facut troc cu chibrituri si am vandut bomboane sa facem si noi un ban cinstit. Ajunsi la cetate ultimul indiciu a fost sa ne introducem in cetateJ). Am facut cate-o hora asa frumoasa, traditional romaneasca, timp in care sus ne asteptau jocurile pregatite de organizatori.

Mai intai mirificul joc ‘introdu banutul in pahar’ sau ‘introdu banutul care e pe frunte in paharul care e in pantaloni’. A, si fara maini desigur. Voluntari din fiecare patrula si-au demonstrat aptitudinile indeplinind aceasta provocare si in acelasi timp acumuland puncte pentru patrula sa.

Minitraseul! Foarte frumos, cate un voluntar avea sa parcurga legat la ochi si indrumat de coechipieri un minitraseu care se termina cu putina balaceala intr-o mega balta din apropiere!

Lingura si capacelul de la lumanare.. Cu o lingura legata la spate, trebuia sa impingi capacelul pe o anumita distanta stabilita. Competitie stransa, mult suspans si coechipieri care-i sustineau pe voluntari! Suportul moral era foarte important in acele clipe grele cand te luptai cu un capacel de lumanare.

A urmat apoi ‘ sparge baloanele echipelor adverse’ . Aceste baloane, legate de picior, trebuiau sa fie aparate cat mai bine cele ale celor din patrula ta si distruse cat mai bine cele ale celor din echipele adverse. S-a lasat cu distractie si pocnituri !

Un alt joc a fost cel cu bricheta si faina.. Cate 2 voluntari din echipe diferite, legati la ochi, s-au luptat sa stinga ‘primii’ flacara brichetei.. sau mai degraba sa se murdareasca primii cu faina! (bricheta fiind inlocuita cu un pumn de faina)

Iar in final, ziua s-a incheiat cu pregatirea unei scurte piese de teatru, aceasta fiind in relatie cu cadrul in care ne aflam si anume Cetatea de Scaun. Au fost 3 teme de intepretat si anume: Moartea lui Stefan cel Mare, Stejarul din Borzesti, Stefan cel Mare si Baiazid.

Trebuie mentionat ca ni s-au oferit ca materiale pentru crearea unui cadru sau a vestimentatiei cate un sul de hartie igienica pe care l-am investit in a ne costuma!

Ca o concluzie, a fost o zi frumoasa si multumim organizatorilor (Demi, Andreea, Sorina si Goe) pentru distractie si mai ales dulciurile de la sfarsit!

Traditionalul "Numai bine!",

Diana

2.

“Iuhuu!”, “Yuppy!!”, “Yeeey!” si toate exclamatiile de bine ce se pot alatura celor precedent scrise le asez aici, inclinandu-ma in fata celor care au organizat ultima iesire, incheind astfel sirul primelor 5 intalniri scout propuse de exploratorii suceveni. Mixul de soare, natura, aer de primavara si voie buna ne-a facut sa gustam din plin iesirea de duminica presarata cu momente speciale, distractie si sa intetim spiritul competitiv din noi.

Mi-e greu sa va spun in detaliu cum a decurs intalnirea si nici nu vreau acest lucru pentru a va face in ciuda celor care nu au putut lua parte si sa va incit pe cei care inca nu sunt cercetasi si doresc sa faca ceea ce facem noi :P . Asadar, o sa ma limitez la a va povesti momentele care mi-au placut mie cel mai mult. Buuun!

Iesirea s-a desfasurat sub forma unei orientari avand ca punct de plecare centrul Sucevei si ca destinatie Cetatea de Scaun. Am fost repartizati in 3 patrule (ocazie cu care am cunoscut si cativa oameni noi) si, la o distanta de 15 minute, am plecat la drum, unde a trebuit sa gasim diferite indicii pentru a putea ajunge la capat. Traseul a fost interesant si ma gandeam ca ajungand la cetate totul se va termina. Dar de fapt de abia acolo a inceput! Am uitat sa mentionez mai devreme primul lucru care mi-a placut inca de la inceputul orientarii: am fost nevoiti sa ne legam cate un balon in jurul gleznei astfel incat sa atinga pamantul cand mergem si sa-l purtam pe intreg drumul. Daca ajungeam cu el la destinatie primeam puncte, daca se spargea, pierdeam puncte, evident. Funny, nu?

Mai devreme sau mai tarziu, fiecare patrula a ajuns la cetate. Pe pod ne-a intampinat Sorina care ne-a spus ca putem trece doar daca facem o hora si cantam in acelasi timp; misiune nu foarte grea care ne-a dat prilejul sa ne exteriorizam latura artistica (frumos spus, dar nu a sunat chiar asa de placut si nici hora nu era demna de dat la “Etno TV”).

Apoi au urmat jocuri in cetate, multe si frumoase, ingenioase si captivante (de toate pentru toti) : traseu ce trebuia sa-l parcurgem legati la ochi si ghidati de ceilalti oameni din patrula, spartul baloanelor de la picioarele adversarilor, suflatul in bricheta(sau in faina), impinsul lumanarii cu o lingura legata la spate si altele, la fel de interesante. A fost o competitie acerba in care am strigat cat ne-au tinut plamanii ca sa ne incurajam coechiperii, in care am “luptat” pentru puncte si in care am ras mult de tot. S-a creat o stare de spirit pozitiva si fiecare joculet, prin farmecul lui, ne-a condus spre elatie si a amprentat o amintire frumoasa pentru fiecare din noi.

La final, ca proba de departajare, ni s-a cerut sa interpretam diferite scene de teatru, avandu-l in rol principal pe Stefan cel Mare. Pentru recuzita ni s-a pus la dispozitie cate o rola de hartie igienica, organizatorii lasandu-ne sa inventam niste costume care, cu cat erau mai traznite, cu atat erau mai bine punctate. Patrulei noastre ne-a fost data sa interpretam scena “Stejarul din Borzesti” si, spre surprinderea noastra, am remarcat ca a fost aleasa castigatoare.

Castigatori? Cu certitudine ca toti am fost la fel de buni si inventivi. Chiar daca una dintre patrule a castigat premiul cel mare (ciocolata alba aerata), prefer sa cred ca in egala masura fiecare a contribuit la cladirea unei zile frumoase plina de amintiri cercetasesti.

La final va las cu pozele din dreapta paginii si cu un aplauz cercetasesc pentru organizatori: Andreea, Demi, Goe, Sorina.

P.S. : Nu ezitati sa lasati comentarii la articole ! :D

POZE :)

Toate bune,

Ozzy