Nici nu stiu cum sa incep articolul asta. Au fost atatea lucruri si atatea intamplari incat amestecul de amintiri e fabulos. Am fost la festivalul luminii organizat de prietenii cercetasi din Liteni.
Totul a inceput cu sosirea noastra in gara si plecarea de aici, insotiti de cercetasii gazda, spre terenul unde avea sa organizam festivalul luminii. La primul contact cu ei am ramas uimit cum, fata de data trecuta cand fusesem in Liteni, numarul cercetasilor a crescut considerabil, dovada ca farmecul cercetasiei se raspandeste repede in locuri unde gaseste raspuns provocarilor scout. Ajunsi la “locul de munca” ne-am impartit pe grupe, fiecare fiind responsabila de aranjarea gulgutelor pe o anumita parte de teren. Astfel lupisorii si temerarii au avut de trasat marginea terenului in timp ce exploratorii s-au ocupat de crearea florii de crin, acesta fiind, dupa cum se stie, simbolul nostru. Treaba fiind terminata, am hotarat sa ne mai incalzim putin cu niste jocuri. Timpul a trecut repede, in scurt timp fiind anuntati ca a venit vremea cea mare : aprinderea lumanarelelor! Ne-am mobilizat cu totii si in aproximativ 20-30 minute toate gulgutele ne zambeau cald, cu raze de speranta si fericire, in fiecare din ele dovedindu-se ca motto-ul festivalului, “Sa redescoperim frumusetea lucrurilor marunte!”, pulsa mai viu in noi ca niciodata. Dupa momentele petrecute la adapostul florii de crin si dupa duelul muzical dintre cele doua echipe de cercetasi, am inceput sa strangem totul si sa ne deplasam spre casa de cultura, acolo unde avea ca programul pregatit de cercetasii din Liteni sa fie completat cu o multime de momente artistice.
Cantecul, dansul, teatrul si pantomima au urcat pe scena in cea mai pura metamorfoza : cercetasii din Liteni. Personal, am ramas marcat de glasurile superbe care m-au facut sa ma simt un amator in ale cantatului, de dansurile atat de speciale (capoeira) si de munca atat de intensa din spatele lor incat, in timpul spectacolului, am reusit sa imi umplu sufletul de admiratie pentru cei mai talentati adolescenti din micul oras care, nu in mod intamplator, sunt si niste cercetasi adevarati!
Dupa intregul moment aristic spectatorii au plecat din sala, ramanand doar noi si cercetasii din Liteni. Acestia ne-au pregatit o masa indestulata datorita careia am reusit sa facem fata orelor de dans ce au continuat dupa. Pe un fundal muzical variat, asta ca sa impacam fiecare cercetas, am dantuit prin sala de spectacol, transformand totul intr-o sarbatoare a noastra. Dupa ce energia s-a risipit prin podele si picioarele refuzau sa ne mai asculte, ne-am retras in sala de sport a scolii pentru a ne odihni. O data instalati pe saltele, ne-am adunat intr-un colt si am inceput sa cantam melodii amuzante, de munte, de dor, romante, de...toate . Fiecare ne-a starnit calitatile vocale si ne-a distrat pana in ore tarzii din noapte.
Dupa cateva ore/minute de somn (depinde de fiecare ce a ales sa faca) ne-am trezit si, dupa ce ne-am luat ramas bun de la cercetasii din Liteni, am plecat spre gara, fiecare avand mai greu rucsacul cu pretioase amintiri.
In opinia mea, a fost un festival foarte reusit. Cred ca am reusit sa insufletim comunitatea din Liteni si sa-i ajutam sa redescopere ca lucrurile marunte din viata pot starni momente frumoase, pline de farmec si culoare. Chiar daca nu au mers toate struna in interiorul grupului nostru, sper ca am reusit sa invatam din greseli si, pe viitor, sa fim mai buni, in toate privintele :) .
Raman din toate cu multe amintiri placute si cu sincera admiratie pentru liderul cercetasilor din Liteni care este un model pentru noi toti, dand dovada de o daruire formidabila, pasiune si devotament ce trece peste orice obstacol intampinat in numele cercetasiei.
Zile frumoase,
Ozzy
