2/5 - Pagini din jurnalul unei eşarfe

Se deschide uşa din nou. Astăzi e sâmbătă şi ştiu că are nevoie de mine. Mă prinde cu grijă de un capăt şi mă aşează grijuliu în jurul gâtului. Astăzi este o zi în care cercetaşii au organizat o întâlnire. Strig bucuroasă însă sunetul autobuzului îmi taie vocea răguşită. Cobor…

Întâlnesc cu privirea un grup numeros de oameni ce aşteptau toţi cu esarfe atent aşezate. Le-am întâlnit chipul lor atât de familiar, cusut atent cu fir alb şi roşu într-un întreg neînţeles. Fata îmi încercă uşor nodul apoi îmi îndreptă privirea către ele.Toate parcă s-au înseninat ştiind că le aştepta un joc. Numai eşarfele organizatorilor purtau un surâs derutant transmiţându-mi mesajul : “ Să vedeţi ce vă aşteaptă >: ) “ .

Am pornit. Echipa noastră a primit un bileţel. Fiecare a căutat următorul indiciu, l-au găsit în dulapurile numerotate de la 1 la 80. M-am bucurat când ne-am depărtat de dulapuri, sunetul uşilor trântite mă obosea. Pe următorul bileţel scria Hollywood, era desenată o săgeată verde.
Eşarfa: Ce este săgeata verde ?
Cercetaşul: Simbolul magazinului Bamboo a răspuns cineva aţintit cu privirea către intrarea magazinului. Au găsit cutiile pe care scria Hollywood şi următorul indiciu numit “ Bingo”. La mai puţin de 5 paşi au întâlnit un stand pe care scria mare ce era însemnat pe bilet. Doamna de acolo le-a întins o ghicitoare.
” O,T,T,F,F,S,S,E ... ?” Si-au dat seama mai apoi că urma litera N. Răspuns: “ One, two, three, four, five, six, seven, eight, nine”.

Au primit o bucată de foaie pe care era desenat un scripete şi cuvântul „UP”. Au pornit către lift hotărâţi. Bine, dar ce facem în continuare ? a întrebat cineva cu un glas domol.
Au venit într-un sfârşit organizatorii şi le-au spus că trebuie să ceară ceva de mâncare de la 3 persoane diferite. Normal că fiecare din grupă se uita după cineva cunoscut şi îşi dorea ca în acel moment să fie Madona sau orice personalitate, iar în mall să fie plin de fanii săi. Dar din păcate nu a fost aşa, deci, fiecare şi-a călcat pe inimă şi a cerut un cartof, şi până la urmă nu a fost aşa rău ci chiar distractiv ( plus cartofii...).

Au trecut şi de proba aceasta iar pe bileţelul următor scria „Sprider” . Erau desenate urme de papuci, deci toţi s-au îndreptat spre raionul de papuci din magazinul mentionat in indiciu. Într-un final cineva a avut inspiraţia de a căuta sub preş unde au găsit o foiţă. Pe acea bucată de foaie era conturată o lampă.
Lampă? Ce poate fi pe o lampă? Şi în plus sunt atâtea lămpi. Intr-adevăr era lipit pe una dintre ele unul dintre ultimele indicii. O persoană din patrulă şi-a verificat mailul căci asta le cerea. Era scrisă o poezie, îmi amimntesc vag despre ce era vorba : o poezie în engleză, iar autorul era scris în romană. Puţin ciudat, aşa că au transformat numele lui „ Măslinar” în engleză fiind defapt Oliver. Şi au pornit către “Diverta”. Au terminat şi acea probă după care au întrebat unde e următorul indiciu:
„Ne scuzaţi, ştiţi următorul indiciu sau unde trebuie să ne îndreptăm” tot ce au auzit a fost „ Tablou” aşa că au luat-o în direcţia tablou(către expoziţia de la etaj). Acolo i-au aşteptat organizatorii cu creioane colorate şi o foaie de hârtie. „Trebuie să desenaţi” le-au spus cu un zâmbet ce ascundea multe. Şi ce facem cu desenele ? „ Trebuie să le vindeţi”. Au creionat un portret, apoi au încercat să-l vândă.Însă cel mai mare test e să-ţi dai seama cui să-l vinzi, să nu-ţi sfârşeşti entuziasmul într-un „ Nu” al unui om spre care ai dorit să îndrepţi foaia.Însă, totul a decurs bine.

Îmi amintesc bine ultima probă.Trebuiau să pornească spre „ House of tee”, mai pe scurt Cărtureşti. Acolo au întrebat despre următorul indiciu iar fetele de după masa grea de lemn au ridicat din umeri lăsând în gândul nostru întrebări. Acestea s-au amestecat într-un haos aşa că s-au oprit pentru a înţelege. Mulţi dintre ei au căutat răspuns prin cel puţin 100 de cutiuţe de ceai. În cele din urmă au venit organizatorii şi le-au spus că trebuia să zicem un banc si ca vanzatoarele de la magazin le-au ingreunat sarcina lasandu-i gura casca printre rafturi.
„Bancul lui Demi pe care nu-l mai stiu ”

Deci au deranjat cele 100 de cutii în zadar de la locul lor. Dar totul a meritat! Dupa ce au terminat de parcurs traseul prin mall s-au intalnit cu totii si s-au asezat la un ceai insiruind amintiri si momente memorabile din hike-ul ce l-au parcurs.

Click - poze :)

Gata oricand,
esarfa Oanei

P.S. Poze de la intalnire in dreapta paginii ;) .